Vai , dar ai deja atâția ani și nu ai trecut încă peste ce s-a întâmplat în copilărie?
Nu ai trecut peste abandanoul tatălui de la 5 ani, nu ai trecut peste abuzul de la 15 ani, nu ai trecut peste moartea unei persoane apropiate de acum 13 ani, nu ai trecut peste faptul că nu ai primit afecțiune când ai fost mică, deși s-a întâmplat de multă vreme?
Trauma sau un eveniment traumatic nu este un preș peste care să trecem. Trauma este un eveniment întipărit cu cerneala suferinței în psihicul și în corpul nostru, care lasă urme de durere, lipsă de încredere în sine, comportamente dezadaptative, uneori chiar și boli.
Dacă vorbim despre traumă este bine să știm că ea nu trece peste noi odată cu trecerea timpului, nici noi nu trecem peste ea, ci din contră ne adâncim tot mai mult. Trauma e ca nisipurile mișcătoare.
Nu trecem peste traumă, ci învățăm să trăim cu ea, să o integrăm. Acest proces de transformare a traumei în resursă necesită investiție financiară, de timp și emoțională. Nu e nici ușor, uneori nici plăcut să îți întâmpini durerile, să ”stai cu ele” de vorbă, să le vindeci. Învățăm prima dată să nu mai plângem sau să nu mai simțim efectele ei în fiecare zi, apoi ajungem să le simțim o dată pe sămptămână, apoi odată pe lună.. și tot așa până când învățăm preluăm controlul noi.
Să ai una sau mai multe traume, nu e rușinos, nu te face mai prost sau mai slab, ci din contră după ce ajungi să îi dai un sens vei descoperi că la capătul tunelului există lumină și că tu cel cu trauma vindecată ești mai puternic, mai frumos, mai asumat, mai fericit.
