Anxietatea de separare se întâlnește mai ales la sugari și la copiii mici (până în 4 ani) dar netratată poate însoții o persoană chiar și în adolescență sau la vârsta adultă. Ceea ce este însă comun indiferent de vârstă e anxietatea excesivă în legătură cu separarea de casă sau ce cel/cea, de care copilul este atașat.

 Cum se manifestă anxietatea de separare:

• Copilul nu dorește să se separe de părinte
• Dacă observă plecarea părintelui devine neliniștit, agitat și îi caută prezența
• Se ține stâns de piciorul sau de gâtul părintelui pentru a evita separarea
• Se simte confortabil doar în prezența persoanei de atașament
• Poate avea coșmaruri a căror conținut exprimă frica
• Refuză să doarmă singur
• Somatizări: dureri de cap, dureri de burtă, greață, vărsături, amețeli, bătăi puternice de inimă
• O stare, sentimente de teamă și nesiguranță
• Crize de plâns, țipete la separare și/sau după o perioadă îndelungată
• Refuzul de a merge la grădiniță

 Cauzele pot fi multiple și variază de la caz la caz. Unele pot fi:

• Evenimente cu impact psihologic puternic pentru copil: divorț, primele zile de grădiniță, de școală
• Stilul de parenting
• O boală sau un incident critic pentru copil sau familie
• Istoric familial de anxietate

 Soluții

Am găsit într-o căutare rapidă soluții în 5 pași despre cum să îți iei la revedere, despre cum să îi vorbești copilului la plecare, despre cum să fii consecventă, etc. Dacă dai un search vei găsi și tu.

Ce se întâmplă însă este că dacă iei acele soluții și le pui așa direct în practică îți frângi inima ție și puiuțului tău.

 Așadar propunerea mea de soluție este una holistică:

• Analizează de unde vine anxietatea (poate ați avut o problemă de sănătate, poate un eveniment traumatic). Vezi de când se manifestă și ce a declanșat-o
• După ce ai descoperit de unde provine anxietatea copilului, analizează dacă tu simți anxietate la un anumit nivel (dacă tu ai rețineri la nivel psihic sau emoțional în a te separa de copil, dacă consideri că e în siguranță atunci când e departe de tine)
• Lucrează, tratează, vindecă anxietatea ta, dacă ea există
• Lucrează, vindecă, tratează anxietatea copilului
• Decide cum anume începeți să vă acordați timp singuri treptat (începeți cu un timp scurt pentru familiarizare, apoi măriți treptat perioada)
• Creați o rutină care să fie ok pentru amândoi în procesul de separare

Eu propun acest model care știu că necesită timp pentru că altfel, rupturile bruște se resimt la nivel psihic și emoțional al copilului.

Propun acest model pentru că abordează nu doar simptomul ci și cauza și doar așa putem să integrăm, să transformăm anxietatea într-o resursă.

Propun acest model deoarece știu cât de importantă e o vindecare integrală, pentru că dacă atunci când copilul e mic, e drăguț să fie atașat de mama lui, să vezi un adult dependent de mamă nu e deloc amuzant sau drăguț. E doar trist.

Propun acest model pentru că știu cât de greu e pentru tine ca mamă să îți dorești să ai timp pentru tine, să îți dorești să fie independent copilul tău și în același timp să nu îl simți în siguranță când nu e cu tine.

Vestea bună este că se poate vindeca. 

Împreună putem!

Împreună puteți!

Poți! Poate!

Nu trebuie să faci aceste lucruri singură. Eu sunt aici pentru tine.

Ca de la mamă la mamă, de la femeie la femeie, de la om la om.

Scrie-mi la https://www.consultiera.ro/beneficiaza-gratuit/

Imagine de pe https://pixabay.com/ro/photos/fat%c4%83-balon-compunerea-copil-inima-2934257/