Nu fi suparat! Nu plange! Nu s-a intamplat nimic! ii spunem adesea copilului care plange, pentru ca e suparat caci, evident, ceva s-a intamplat. Uneori simt chiar ca reactiile copilului sunt exagerate, nefondate, facute parca intentionat sa ma scoata din sarite (nu ca ar fi nevoie de prea multe ca asta sa se intample).

Imi spun ca nu inteleg de ce reactioneaza chiar asa, doar nu e nimica important, toata ziua urla, toata ziua ma enerveaza si ajung sa ma enervez si sa fiu suparata pe copil. Il privesc ca fiind motivul pentru care eu sunt suparata.

Copilul e de vina pentru ca eu ma supar cand e suparat?

DACA, privesc din alta perspectiva si in loc de NU INTELEG, ma intreb sincer DE CE si fac un mic efort sa inteleg care e cauza de la baza supararii, descopar ca de fapt, copilul are o suferinta!

DACA privesc dincolo de NU E NIMICA IMPORTANT ( PENTRU MINE) si ma uit in ochii copilului realizez ca e ceva IMPORTANT PENTRU EL.

DACA ma gandesc mai bine el NU URLA TOATA ZIUA. Acum are un moment de ELIBERARE.

DACA privesc dincolo de nervii mei, vad iubirea neconditionata.

Dragul meu, atunci cand se intampla ceva (deschid usa desi vroiai sa o deschizi tu, sau multe altele), poti sa fi suparat, poti sa plangi. Eu voi fi LANGA TINE si DE PARTEA TA, pana va trece. Apoi, vom alege sa fim fericiti! :)

Imagine de Peggy und Marco Lachmann-Anke de la Pixabay