De ce nu iese victima din relația cu agresorul?


Vineri, 29 Martie, 2024 / 322 accesari

De ce nu iese victima din relația cu agresorul?

Relația victimă-agresor e una complicată și delicată, atunci când ești prinsă în mijlocul ei.

De ce zic atunci când ești implicată?

Pentru că agresorul e personajul negativ, este văzut ca fiind toxic, de cele mai multe ori doar de persoane sănătoase din exterior.  Victima, care este în relație cu el, are o persperctivă diferită asupra lui.

Prima noastră reacție este să o învinovățim pe ea pentru că rămâne în relație cu el. Dar hai să încercăm să înțelegem un pic ce se întâmplă într-o astfel de relație.

 

Victima intră în relație cu un agresor, din experiența mea, datorită a două posibile motive:

  1. A avut din copilărie un agresor iar modelul care s-a format în mintea ei referitor la ce înseamnă un bărbat și ce înseamnă o femeie este dinamica de victimă-agresor, astfel că la maturitate, ea va căuta această dinamică, singura pe care ea o cunoaște
  2. Agresorul îi oferă ceva ce ea are nevoie sau după ce ea tânjește la începutul relației sau pe tot parcursul ei. Poate să fie atenție, o acceptare necondiționată care apoi devine condiționată, o iubire căreia abia mai târziu i se adaugă agresivitatea. Astfel că în momentul în care apare abuzul, victima deja a asociat lucrurile pe care agresorul i le oferea cu el. Lucruri pe care consideră că nimeni altcineva nu i le poate oferi. Astfel că ea fie rămâne și acceptă abuzul pentru acele beneficii, fie pleacă și pierde tot, ceea ce pare pentru ea un scenariu mai rău și mai necunoscut decât primul cu care deja s-a obișnuit.

Mai departe vreau să discutăm câteva dintre motivele pentru care victima nu iese din relație:

  1. Beneficiile relației

Nimeni nu stă într-o relație fără să aibă sau să fi avut la un moment dat beneficii. O parte din aceste beneficii sună așa:

  • Iubire/afecțiune căreia abia apoi i se adaugă abuzul
  • Acceptare necondiționată care abia apoi devine condiționată
  • Ideea sau chiar o familie pe care victima și le dorea mult
  • Atenția de care fiecare dintre noi avem nevoie
  • Validare permanentă sau intermitentă, o anumită suținere care poate fi continuă sau temporară în funcție de personalitatea agresorului
  • Îi oferă o relație, o conectare, chiar dacă uneori negativă, studiile demonstrează că omul preferă conexiunea negativă nici unei conexiuni
  • Un anumit tip de sprijin pe care simți că nu poți să îl ceri din altă parte

 

  1. Neputința învățată

Neputința învățată poate proveni fie din familia de origine, fie după o perioadă de relație victima se simte neputincioasă în a ieși din această dinamică. La nivel de gânduri neputința ar suna cam așa:

  • Ce să fac? Asta e situația/soarta mea.
  • Nu mă pot descurca singură
  • Rău cu rău dar mai rău fără rău

 

  1. Sindromul Stockholm sau adaptarea creierului la agresor

Adaptarea este caracteristică speciei umane. Se spune că această aptitudine pe care noi o avem de a ne adapta la mediul înconjurător și la context, este ceea ce ne-a menținut ca specie. Oamenii se adaptează la condiții care mie mi-a fost greu să le citesc, nu să mă gândesc să le trăiesc. Câteva exemple sunt ”Experimentul Pitești”, lagăre, războaie, răpiri, torturi, umilințe greu de închipuit. Când te gândești la ele, a fi în relație cu un agresor, pare o viață bună.

 

            Ce face creierul pentru a se adapta:

Găsește un scop:

  • în cazul privării de libertate (lagăre, închisori, răpiri) scopul e libertatea iar focusul se îndreaptă spre viața de după, spre relațiile care îl așteaptă sau pe care le proiectează pentru când iese.
  • în cazul în care victima e acolo de bună voie scopul poate fi: ”Când vom avea un copil lucrurile vor fi diferite”, sau ”Numa să ajung la o anumită stabilitate” (fie ea financiară sau emoțională) sau ”Când vor fi copii mari”.

Îi găsește scuze:

  • nu e un bărbat rău, are doar aceste scăpări
  • el chiar nu vrea să îmi facă rău, dar are nevoia asta
  • el nu vrea să mă rănească, dar în unele situații nu se poate controla/abține
  • mă iubește dar e foarte multă presiune pe el
  • dacă ar fi putea fi altfel ar fi
  • a avut și el o copilărie grea
  • la poziția lui, e de înțeles, ar trebui eu să îl menajez mai mult

Autoculpabilizare:

  • dacă aș putea să mă mulțumesc și eu cu mai puțin
  • dacă aș putea să îi ofer ce are nevoie
  • dacă m-aș strădui eu un pic mai mult
  • dacă nu aș mai băga în seamă tot
  • dacă aș prelua mai multe responsabilități
  • dacă aș fi mai ”cuminte”

Găsește argumente în favoarea relației:

  • măcar sunt cu cineva, singură ar fi mai greu, mai rău
  • îmi oferă ceva: statut social, ideea de familie, ideea de relație
  • sunt alții și mai rău, la noi nu chiar așa dezastru
  • are momente în care e un om bun

 

Fiecare avem ”adevărul„ nostru propriu, avem mecanismele noastre de apărare, avem convingerile noastre, care uneori sunt sănătoase pentru noi, alteori nu. Să înțelegem ce se întâmplă e primul pas spre schimbare.

 

Vestea bună este că astăzi avem instrumentele și specialiștii necesari pentru a le transforma.

 

Dacă te afli într-o dinamică de tip victimă – agresor, atunci primul pas este să ieși tu, nu din relație, ci din victimizare.

 

Iar dacă ai nevoie de ajutor, eu sunt aici pentru tine. Sunt aici pentru că știu că se poate. 

 

Te îmbrățișez,

Gianina

 

Imagine de Tumisu de la Pixabay


Acest site foloseste cookies pentru a imbunatati experienta ta de navigare. Pentru mai multe detalii referitoare la cum folosim datele tale si la drepturile tale te invitam sa citesti: Politica de cookies sau/si Politica de Confidentialitate si dorim sa confirmi acordul tau.