Relația de cuplu este una dintre cele mai puternice oglinzi pe care le am.

Majoritatea frustrărilor din relația de cuplu (ah, și acum am dezvăluit că și eu am avut, și mai am uneori  contraste în relația de cuplu. Să nu mai ziceți la nimeni. Glumesc ) au fost datorită faptului că eu nu știam cine sunt, ce vreau, ce nevoi am...

Îți dai seama că dacă nu îmi știam nevoile nici nu se punea problema să le comunic mai departe.

Dar eu vroiam să fiu fericită!

Și vroiam ca EL să mă facă fericită!

? Ce, nu pentru asta sunt soții? Să facă soțiile fericite?

? Și soțiile, nu pentru asta sunt? Să își facă soții fericiți?

E destul de greu să ceri de la cineva care are propria personalitate, propria experiență de viață, propria viziune, care evident nu e identică cu a ta.. să te facă să te simți într-un fel.. fără să știi exact de ce ai nevoie... 

Astfel că mergem pe ghicite, și ne agățăm de pretexte de genul:

• Dacă ar sta mai mult cu mine aș fi mai fericită
• Dacă ar sta mai mult cu copii ar fi mai bine
• Dacă ar spăla vasele...
• Dacă ar face și el curat...
• Dacă ar face mai multe...
• Etc

Și până când el își revine sau se schimbă, căci așa sperăm, până atunci noi mai suferim un pic, noi stăm așa și ne uităm la noi la un serial din categoria dramelor și ne simțim frustrate, nefericite, nervoase, morocănoase, furioase...

Vezi tu draga mea, vezi tu ce eu nu am văzut atunci?

Vezi tu cum relația noastră de cuplu începe tot de la noi!

Începe cu mine! Începe cu tine!

Începe de acolo de unde eu știu cine sunt, care sunt nevoile mele, care sunt dorințele mele, care este viziunea mea despre ce înseamnă un cuplu, care sunt valorile mele la care nu renunț. 

Realitatea mea exterioară, relația mea de cuplu, mă oglindește, spune ceva despre mine!

Relația ta de cuplu ce spune despre tine?