Simți cum corpul ți se blochează. Te simți inertă, măcar de ar amorți și mintea și inima să nu mai gândești toate acele gânduri, să nu mai simți toate acele sentimente de durere. Te simți ca într-o operație pe cord deschis, simți că inima ți se sfâșie și totuși corpul nu reacționează, e stană de piatră, tot ce mai face e să dea drumul lacrimilor calde care îți spală fața.

În polaritate cu corpul tău inert, e mintea zgomotoasă, care reacționează certându-se și se roagă de tine:

Tu în mintea ta: Fă ceva să înceteze această durere!

Tot tu în mintea ta: Ce să fac? Nu știu ce să fac

Tu în mintea ta: Fă orice dar fă ceva! Pleacă!

Tot tu în mintea ta: Nu putem să plecăm, nu avem unde să plecăm!

Tu în mintea ta: Zi ceva odată. Zi-i! De ce taci??

Tot tu în mintea ta: Pentru că nu pot să vorbesc..

Și zaci acolo, în lacul de durere, de lacrimi, cu suferință, cu furie dar mai ales cu frică. Cu frica că dacă îți dai drumul la corp și la gură vei face ceva ce nu vei mai putea repara în această viață, cu frica că dacă nu faci nimic atunci pe tine nu te vei putea aduna înapoi psihic și emoțional în această lume..

Încerci să te consolezi, că asta e cea mai bună variantă, de fapt e singura variantă pe care o cunoști, pe care o poți accesa. Te ți tare de speranța că în curând va trece și va fi mai bine, te gândești că te vei obișnui și că nu va mai durea așa de tare.

Dacă cineva te obligă să faci ceva ce tu nu îți dorești, ceva ce te lezează fizic, psihic sau emoțional, se numește abuz. Dar cum e când tu pe tine te obligi să stai în circumstanțe care îți fac rău? Cum e când tu pe tine te convingi să faci sau să lași să ți se întâmple lucruri care te rănesc.

E tot o formă de abuz, de autoabuz.

Dacă te regăsești în această situație, se poate că tu așa  ai învățat că e viața: grea, trebuie să accepți, trebuie să taci, nu are rost să spui că oricum vorbești degeaba.

Tu te trezești în situații în care faci ceva deși nu îți dorești, deși te doare, deși te face să suferi?

Dacă vrei să împărtășești cu mine, poți să îmi scri în siguranță la https://www.consultiera.ro/contact/

Nu mai ești singură!